Dicționarele precizează în legătură cu acest termen că se enunță despre ceea ce are calitatea de a fi relevant, despre ceea ce iese în evidență, are însemnătate, o semnificație deosebită. Lăsând de o parte însă simpla semnificație de dicționar și apropiindu-ne de uzul său cotidian, vom constata destul de repede că a rosti cuvântul, mai ales pus în legătură cu sindicatul, fiindcă evident, în acest context, despre o astfel de abordare este vorba, va stârni imediat ba fiori (de dispreț?), ba furori (de adeziune?). Probabil că personalizarea este inevitabilă, deși extremele, lupta cu îndârjire întru condamnare, respectiv eroismul întru apărare, contestatari care aruncă cu ouă clocite, respectiv depuneri pioase de ofrande, nu prea par să-și găsească locul în normalitate.
Greu, dacă nu imposibil, să pui capăt disputelor stârnite mai ales când taberele cumva ajunse în vecinătate se cațără pe metereze, încredințați cu toții fie că poți muri din prea multă relevanță, fie că te poți asfixia în absența sa.
Indiferent despre care dintre tabere este vorba, ignoranța, voită sau nu, este însă aceeași: măsura în care nu este vorba despre cineva anume, eu sau tu sau el, o persoană, ci de grup, cel în care avem anumite roluri asumate iar prin prisma acestora interacționăm, în așa mod că se pot recunoaște cele fără de care ceva sau altceva, important pentru cea mai mare parte dintre membrii grupului, dacă nu pentru toți, nu s-ar fi realizat, nu ar fi existat.
Asta înseamnă însă că relevanța are nevoie de considerație, adică acceptare, evaluare obiectivă și recunoaștere. În absența acestora nu rămâne decât lupta din tranșee.
Acceptarea și recunoașterea țin destul de mult de cum suntem fiecare dintre noi, deși chiar și aici se pot gândi poziții rezonabile, adică poziții și judecăți raționale, cumpătate, dispuse la echidistanță, așa încât, mai ales atunci când ne raportăm la organizații și nu la un om anume, ceea ce rămâne la îndemână pentru a judeca pe cât se poate de bine relevanța este doar evaluarea obiectivă.
Ajungând însă aici, cel puțin prin prisma a ceea ce dorim să subliniem în articolul de față, lucrurile s-au simplificat brusc deosebit de mult în a aprecia relevanța, după cum probabil bine ați ghicit deja, organizațiilor sindicale.
Iar pentru a face acest lucru, ținând seama de faptul că una dintre solicitările curente este aceea de a verifica corectitudinea salarizării și încercând să rămânem la o perspectivă comună, adică una care nu ține seama de „umorile” personale, ne-am oprit asupra ultimei solicitări de acest gen.
Ce am constatat?
O diferență consistentă în ceea ce privește salariul de bază în mai puțin de un an de zile (mai exact, fiind vorba despre un profesor cu gradul I și o vechime de peste 25 de ani, o trecere de la 6872 lei la 9623 lei, cu perspectiva ca din iunie salariul să ajungă 10232), cu creșteri corespunzătoare ale sumelor cuvenite pentru, după caz, gradația de merit, dirigenție, predarea simultană, învățământ special sau control financiar preventiv.
Ne amintim: creșterile salariale au fost obținute numai datorită protestelor organizate de sindicate anul trecut, iar plata drepturilor amintite mai sus în raport cu salariul de bază aflat în plată, doar prin procesele derulate tot de sindicate și modificarea ulterioară a legislației la inițiativa acestora.
Educația este de altfel singurul domeniu în care astfel de drepturi sunt calculate în acest mod, în toate celelalte domenii ele fiind înghețate din 2018, cazul și în ceea ce ne privește, de exemplu, cu sporul de suprasolicitare.
Creșteri proporționale, desigur, și în ceea ce privește plata cu ora, totodată în ceea ce privește indemnizația de concediu, aceasta reflectând diferențele înregistrate, inclusiv prin includerea indemnizației de hrană în determinarea sa, rezultat tot al acțiunii sindicale care a reușit să impună modificarea legislației.
Iar aici ne-am reamintit că suntem la început de aprilie, chiar trecuți de „mai zglobiul întâi aprilie”, iar odată cu salariile din această lună vom primi și diferențele salariale rezultate din diferitele procese, în primul rând cele legate de drepturile cuvenite trecerii într-o altă tranșă de vechime (la vremea sa problemă împinsă și aceasta până la modificarea legislației) și cele privind drepturile salariale mai sus amintite. Sume care au început să devină „frumoase” ținând seama de cuantumul tranșelor aferente, viitorul urmând să adauge aici și drepturile cuvenite din recalcularea indemnizațiilor de concediu.
Sunt și „pierderi” (deși, din punct de vedere strict logic, nu prea ai cum să pierzi ceea ce nu ți se cuvine prin prisma legii): indemnizația de hrană și voucherele de vacanță de către colegii care au depășit nivelul de 8000 lei net la funcția de bază (excepție valabilă doar pentru învățământ, în toate celelalte domenii fiind luate în calcul toate veniturile, modificarea legislativă fiind tot rezultatul acțiunii sindicale), deși, chiar admițând „pierderea”, dacă am pune cifrele în calcul, am vedea că plusul rezultat este covârșitor în raport cu minusul suportat... Chiar adăugând la „pierdere”, după cum se mai obiectează, și creșterea corespunzătoare a cotizațiilor sindicale datorită succeselor de mai sus.
Am putea continua cu aspecte care nu sunt la fel de ușor cuantificabile, dar atunci credem că am cădea chiar în unul dintre „păcatele” de mai sus. Considerând însă fie doar și acestea apreciem că este facil de stabilit relevanța organizațiilor sindicale. Și nu pentru mine sau pentru tine, ci pentru noi toți.
În încheiere ar mai fi totuși de subliniat ceva: a recunoaște relevanța organizațiilor sindicale înseamnă a recunoaște relevanța fiecăruia dintre noi. Neexistând un personaj Sindicatul, deși mai toată lumea se raportează la organizația sindicală ca și cum acesta ar exista la propriu și i se pot pune în cârcă toate cele (avem aici un proces de personificare), sindicatul, indiferent cum apreciem această afirmație, este fiecare dintre noi, așa încât atât reușitele, cât și eșecurile, sunt ale noastre ale tuturor.
Cât despre ceilalți, cei adânciți în tranșee, „luptă sprâncenată”!
Prin O ME nr. 4308/22.04.2024 a fost aprobată Metodologia și criteriile privind acordarea gradației de merit personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat în sesiunea 2024.
Actul normativ din acest an aduce modificări minore , atât din punct de vedere procedural, cât și în ceea ce privește criteriile și subcriteriile evaluate.
Limitându-ne la fișa sintetică de (auto)evaluare pentru cadrele didactice din învățământul gimnazial, liceal, profesional, postliceal, modificările semnalate regăsindu-se, după caz și specific, și în celelalte fișe de evaluare, semnalăm următoarele:
1. introducerea la subcriteriul 1. c) și a tematicilor incluzive alături de cele inovative;
2. introducerea la subcriteriul 1. f) a etapelor locale în ceea ce privește calitatea de membru al comisiilor de evaluare/organizare a olimpiadelor/concursurilor de profil;
3. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 c.) cu 1 punct;
4. introducerea la criteriul 2 f.) și a activității din cadrul comisiilor de acordare a burselor;
5. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 h.) cu 1 punct;
6. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 i.) cu 1 punct;
7. introducerea unui subcriteriu la criteriul 2, respectiv 2 j.), relativ la participarea la organizarea și desfășurarea simulărilor examenelor naționale, căruia îi sunt alocate 3 puncte;
8. introducerea la subcriteriul 3 b1.) a coordonării activităților din cadrul Programului „Săptămâna verde”;
9. creșterea nivelului maximal al punctajului în cazul subcriteriilor 4 a2.) și 4 a3.), fără însă a se modifica punctajul maximal acordat pentru subcriteriul 4 a.);
10. eliminarea din subcriteriul 4 c.) a activității în cadrul comisiilor și consiliilor.
Ținând seama de întârzierea cu care a fost adoptat în acest an ordinul de ministru, calendarul concursului este unul destul de strâns:
1. 29-30 aprilie 2024: detalierea punctajelor aferente criteriilor de către comisia paritară, stabilirea numărului gradațiilor de merit și a punctajului minim pe categorii de personal/domenii;
2. 8-10 mai 2024: aprobarea numărului de locuri, pe categorii de personal și discipline/domenii, în baza hotărârii comisiei paritare, de către consiliul de administrație al inspectoratului școlar;
3. 13-21 mai 2024: depunerea dosarelor de către candidați la secretariatul unității/instituției de învățământ;
4. 22-23 mai 2024: depunerea dosarelor de către unitățile de învățământ la secretariatul inspectoratului școlar;
5. 24 mai-12 iunie 2024: analiza dosarelor, evaluarea dosarelor, aprobarea listei punctajelor acordate;
6. 13-14 iunie 2024: depunerea contestațiilor și stabilirea numărului gradațiilor de merit ce pot fi redistribuite;
7. 17 iunie-28 iunie 2024: soluționarea contestațiilor și validarea rezultatelor finale;
8. până la 4 iulie 2024: înaintarea listelor către Ministerul Educației;
9. până la 9 august 2024: emiterea ordinului de ministru.
Transmițând succes tuturor candidaților la concursul pentru obținerea gradației de merit din acest an, S.I.P. Județul Hunedoara se va implica, în conformitate cu prevederile legale, prin intermediul observatorilor desemnați, în toate etapele ce urmează a se desfășura.
METODOLOGIA și GRAFICUL concursului sunt postate la rubrica JURIDIC – LEGISLAȚIE – RAPORTURI DE MUNCĂ sau aici: https://nou.siphd.ro/?a=2433&q=3&r=47.
Joi, 25 aprilie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Avizare listă posturi angajare pe perioadă nedeterminată
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă lista cu posturile cu viabilitate de 4-5 ani, conform Anexei.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA–CONSILIUL DE ADMINISTRATIE.
Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret” – federații sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învățământ preuniversitar – au luat act din mass-media, de decizia ministrului educației privind trecerea palatelor copiilor și elevilor și a cluburilor școlare din administrarea Ministerului Educației, către autoritățile locale, apreciată ca fiind „un exemplu de descentralizare”.
Federațiile sindicale protestează împotriva acestei inițiative de a transfera întreg patrimoniul și întreaga resursă umană ale unităților de învățământ pentru activități extrașcolare la autoritățile administrației publice locale – inițiativă pe care o considerăm lipsită de orice fundament corect și în contradicție cu interesul copiilor și elevilor.
Surprinde schimbarea de poziție a Ministerului Educației, care, în urmă cu numai două luni, susținea într-un document prezentat în Guvern că „nu-și poate asuma descentralizarea palatelor, cluburilor copiilor și cluburilor sportive școlare”. Aceasta după ce grupul de lucru constituit la nivelul ministerului a elaborat un studiu de impact și a aplicat un chestionar, ale căror rezultate nu au evidențiat „într-o proporție majoritară oportunitatea descentralizării”. Ne întrebăm, firesc, de ce această schimbare de atitudine? S-a făcut un nou studiu? S-a aplicat un alt chestionar? S-au modificat concluziile? Ce interese dictează, în mod real, trecerea unităților pentru activități extrașcolare la autoritățile locale, având drept consecință imediată pierderea statutului de personal didactic de către salariații acestora și, în perspectivă, desființarea multora dintre ele?
Faptul că „s-a dovedit” că Ministerul Educației nu poate „gestiona eficient aceste entități” – astfel cum s-a declarat presei – nu este un argument. Din contră, Ministerul Educației le poate gestiona eficient, dacă solicită și i se alocă fondurile necesare. Numai că, în ultimii ani, interesul Ministerului Educației față de unitățile pentru activități extrașcolare a scăzut vertiginos, iar resursele financiare alocate au fost aproape inexistente, motiv pentru care multe dintre acestea și-au pierdut personalitatea juridică, devenind filiale ale palatelor/cluburilor din alte localități.
În plus, trecerea unităților pentru activități extrașcolare la autoritățile locale nu este o garanție a faptului că situația acestora se va îmbunătăți. Din contră, riscul desființării multora dintre ele este și mai mare, în condițiile în care multe autorități locale nu au fonduri suficiente nici pentru finanțarea categoriilor de cheltuieli asociate procesului de învățământ pe care în prezent trebuie să le asigure; deci, cu atât mai puțin vor finanța, în integralitate, cheltuielile unităților pentru activități extrașcolare. Nu trebuie uitat nici faptul că legislația actuală permite autorităților administrației publice locale să contribuie la finanțarea cluburilor sportive școlare, a palatelor şi cluburile copiilor, dar, din informațiile noastre, nu a existat o reală implicare a acestora. Exemple de „rele practici” avem suficiente: numai dacă ne gândim la taberele școlare care, după ce au fost luate de la Ministerul Educației, încet – dar sigur – au dispărut; sau la creșe, care, după ce au fost trecute la autoritățile locale, „s-au întors” la Ministerul Educației, constatându-se incapacitatea autorităților locale de a le gestiona!
În plus, multe dintre cluburi nici nu vor putea fi finanțate legal, deoarece funcționează ca filiale ale palatelor din municipiile reședință de județ sau ale cluburilor din alte localități.
De exemplu, în județul Hunedoara, Palatul Copiilor Deva funcționează cu structuri în orașele Hunedoara, Hațeg, Orăștie și Brad, iar Clubul Copiilor Valea Jiului (din Petroșani) funcționează cu structuri în orașele Lupeni, Vulcan și Petrila.
De asemenea, în județul Bacău, Palatul Copiilor Bacău funcționează cu structuri în orașele Buhuși, Moinești, Comănești, Onești și Târgu Ocna.
În consecință, autoritățile administrației publice locale din Hunedoara, Hațeg, Orăștie, Brad, Lupeni, Vulcan și Petrila, respectiv din Bacău nu vor putea legal să finanțeze Palatul Copiilor Deva sau Clubul Copiilor Valea Jiului, Petroșani, respectiv Palatul Copiilor Bacău; aceeași situație se întâlnește în majoritatea județelor, unde fostele cluburi ale copiilor din orașe au devenit filiale ale Palatului copiilor din municipiul reședință de județ. Astfel, toate structurile vor dispărea!
Faptul că timp de 10 ani nu se va schimba destinația imobilelor nu este nici acesta o garanție – legislația se poate modifica oricând (așa cum s-a întâmplat deja cu dispozițiile Legii educației naționale nr. 1/2011 referitoare la schimbarea destinației bazei materiale și a terenului folosit de unitățile de învățământ preuniversitar de stat!), iar termenul de 10 ani poate fi redus. Iar după acești 10 ani ce se va întâmpla? Autoritățile locale vor avea mână liberă să concedieze salariații, să desființeze unitățile în cauză și să facă ce doresc cu patrimoniul acestora?
În consecință, Federația Sindicatelor Libere din Învățământ și Federația Sindicatelor din Educație „Spiru Haret” solicită să se revină asupra deciziei și să se mențină unitățile pentru activități extrașcolare ca unități a căror finanțare se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educației.