Dicționarele precizează în legătură cu acest termen că se enunță despre ceea ce are calitatea de a fi relevant, despre ceea ce iese în evidență, are însemnătate, o semnificație deosebită. Lăsând de o parte însă simpla semnificație de dicționar și apropiindu-ne de uzul său cotidian, vom constata destul de repede că a rosti cuvântul, mai ales pus în legătură cu sindicatul, fiindcă evident, în acest context, despre o astfel de abordare este vorba, va stârni imediat ba fiori (de dispreț?), ba furori (de adeziune?). Probabil că personalizarea este inevitabilă, deși extremele, lupta cu îndârjire întru condamnare, respectiv eroismul întru apărare, contestatari care aruncă cu ouă clocite, respectiv depuneri pioase de ofrande, nu prea par să-și găsească locul în normalitate.
Greu, dacă nu imposibil, să pui capăt disputelor stârnite mai ales când taberele cumva ajunse în vecinătate se cațără pe metereze, încredințați cu toții fie că poți muri din prea multă relevanță, fie că te poți asfixia în absența sa.
Indiferent despre care dintre tabere este vorba, ignoranța, voită sau nu, este însă aceeași: măsura în care nu este vorba despre cineva anume, eu sau tu sau el, o persoană, ci de grup, cel în care avem anumite roluri asumate iar prin prisma acestora interacționăm, în așa mod că se pot recunoaște cele fără de care ceva sau altceva, important pentru cea mai mare parte dintre membrii grupului, dacă nu pentru toți, nu s-ar fi realizat, nu ar fi existat.
Asta înseamnă însă că relevanța are nevoie de considerație, adică acceptare, evaluare obiectivă și recunoaștere. În absența acestora nu rămâne decât lupta din tranșee.
Acceptarea și recunoașterea țin destul de mult de cum suntem fiecare dintre noi, deși chiar și aici se pot gândi poziții rezonabile, adică poziții și judecăți raționale, cumpătate, dispuse la echidistanță, așa încât, mai ales atunci când ne raportăm la organizații și nu la un om anume, ceea ce rămâne la îndemână pentru a judeca pe cât se poate de bine relevanța este doar evaluarea obiectivă.
Ajungând însă aici, cel puțin prin prisma a ceea ce dorim să subliniem în articolul de față, lucrurile s-au simplificat brusc deosebit de mult în a aprecia relevanța, după cum probabil bine ați ghicit deja, organizațiilor sindicale.
Iar pentru a face acest lucru, ținând seama de faptul că una dintre solicitările curente este aceea de a verifica corectitudinea salarizării și încercând să rămânem la o perspectivă comună, adică una care nu ține seama de „umorile” personale, ne-am oprit asupra ultimei solicitări de acest gen.
Ce am constatat?
O diferență consistentă în ceea ce privește salariul de bază în mai puțin de un an de zile (mai exact, fiind vorba despre un profesor cu gradul I și o vechime de peste 25 de ani, o trecere de la 6872 lei la 9623 lei, cu perspectiva ca din iunie salariul să ajungă 10232), cu creșteri corespunzătoare ale sumelor cuvenite pentru, după caz, gradația de merit, dirigenție, predarea simultană, învățământ special sau control financiar preventiv.
Ne amintim: creșterile salariale au fost obținute numai datorită protestelor organizate de sindicate anul trecut, iar plata drepturilor amintite mai sus în raport cu salariul de bază aflat în plată, doar prin procesele derulate tot de sindicate și modificarea ulterioară a legislației la inițiativa acestora.
Educația este de altfel singurul domeniu în care astfel de drepturi sunt calculate în acest mod, în toate celelalte domenii ele fiind înghețate din 2018, cazul și în ceea ce ne privește, de exemplu, cu sporul de suprasolicitare.
Creșteri proporționale, desigur, și în ceea ce privește plata cu ora, totodată în ceea ce privește indemnizația de concediu, aceasta reflectând diferențele înregistrate, inclusiv prin includerea indemnizației de hrană în determinarea sa, rezultat tot al acțiunii sindicale care a reușit să impună modificarea legislației.
Iar aici ne-am reamintit că suntem la început de aprilie, chiar trecuți de „mai zglobiul întâi aprilie”, iar odată cu salariile din această lună vom primi și diferențele salariale rezultate din diferitele procese, în primul rând cele legate de drepturile cuvenite trecerii într-o altă tranșă de vechime (la vremea sa problemă împinsă și aceasta până la modificarea legislației) și cele privind drepturile salariale mai sus amintite. Sume care au început să devină „frumoase” ținând seama de cuantumul tranșelor aferente, viitorul urmând să adauge aici și drepturile cuvenite din recalcularea indemnizațiilor de concediu.
Sunt și „pierderi” (deși, din punct de vedere strict logic, nu prea ai cum să pierzi ceea ce nu ți se cuvine prin prisma legii): indemnizația de hrană și voucherele de vacanță de către colegii care au depășit nivelul de 8000 lei net la funcția de bază (excepție valabilă doar pentru învățământ, în toate celelalte domenii fiind luate în calcul toate veniturile, modificarea legislativă fiind tot rezultatul acțiunii sindicale), deși, chiar admițând „pierderea”, dacă am pune cifrele în calcul, am vedea că plusul rezultat este covârșitor în raport cu minusul suportat... Chiar adăugând la „pierdere”, după cum se mai obiectează, și creșterea corespunzătoare a cotizațiilor sindicale datorită succeselor de mai sus.
Am putea continua cu aspecte care nu sunt la fel de ușor cuantificabile, dar atunci credem că am cădea chiar în unul dintre „păcatele” de mai sus. Considerând însă fie doar și acestea apreciem că este facil de stabilit relevanța organizațiilor sindicale. Și nu pentru mine sau pentru tine, ci pentru noi toți.
În încheiere ar mai fi totuși de subliniat ceva: a recunoaște relevanța organizațiilor sindicale înseamnă a recunoaște relevanța fiecăruia dintre noi. Neexistând un personaj Sindicatul, deși mai toată lumea se raportează la organizația sindicală ca și cum acesta ar exista la propriu și i se pot pune în cârcă toate cele (avem aici un proces de personificare), sindicatul, indiferent cum apreciem această afirmație, este fiecare dintre noi, așa încât atât reușitele, cât și eșecurile, sunt ale noastre ale tuturor.
Cât despre ceilalți, cei adânciți în tranșee, „luptă sprâncenată”!
Prin O ME nr. 4308/22.04.2024 a fost aprobată Metodologia și criteriile privind acordarea gradației de merit personalului didactic din învățământul preuniversitar de stat în sesiunea 2024.
Actul normativ din acest an aduce modificări minore , atât din punct de vedere procedural, cât și în ceea ce privește criteriile și subcriteriile evaluate.
Limitându-ne la fișa sintetică de (auto)evaluare pentru cadrele didactice din învățământul gimnazial, liceal, profesional, postliceal, modificările semnalate regăsindu-se, după caz și specific, și în celelalte fișe de evaluare, semnalăm următoarele:
1. introducerea la subcriteriul 1. c) și a tematicilor incluzive alături de cele inovative;
2. introducerea la subcriteriul 1. f) a etapelor locale în ceea ce privește calitatea de membru al comisiilor de evaluare/organizare a olimpiadelor/concursurilor de profil;
3. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 c.) cu 1 punct;
4. introducerea la criteriul 2 f.) și a activității din cadrul comisiilor de acordare a burselor;
5. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 h.) cu 1 punct;
6. diminuarea punctajului acordat subcriteriului 2 i.) cu 1 punct;
7. introducerea unui subcriteriu la criteriul 2, respectiv 2 j.), relativ la participarea la organizarea și desfășurarea simulărilor examenelor naționale, căruia îi sunt alocate 3 puncte;
8. introducerea la subcriteriul 3 b1.) a coordonării activităților din cadrul Programului „Săptămâna verde”;
9. creșterea nivelului maximal al punctajului în cazul subcriteriilor 4 a2.) și 4 a3.), fără însă a se modifica punctajul maximal acordat pentru subcriteriul 4 a.);
10. eliminarea din subcriteriul 4 c.) a activității în cadrul comisiilor și consiliilor.
Ținând seama de întârzierea cu care a fost adoptat în acest an ordinul de ministru, calendarul concursului este unul destul de strâns:
1. 29-30 aprilie 2024: detalierea punctajelor aferente criteriilor de către comisia paritară, stabilirea numărului gradațiilor de merit și a punctajului minim pe categorii de personal/domenii;
2. 8-10 mai 2024: aprobarea numărului de locuri, pe categorii de personal și discipline/domenii, în baza hotărârii comisiei paritare, de către consiliul de administrație al inspectoratului școlar;
3. 13-21 mai 2024: depunerea dosarelor de către candidați la secretariatul unității/instituției de învățământ;
4. 22-23 mai 2024: depunerea dosarelor de către unitățile de învățământ la secretariatul inspectoratului școlar;
5. 24 mai-12 iunie 2024: analiza dosarelor, evaluarea dosarelor, aprobarea listei punctajelor acordate;
6. 13-14 iunie 2024: depunerea contestațiilor și stabilirea numărului gradațiilor de merit ce pot fi redistribuite;
7. 17 iunie-28 iunie 2024: soluționarea contestațiilor și validarea rezultatelor finale;
8. până la 4 iulie 2024: înaintarea listelor către Ministerul Educației;
9. până la 9 august 2024: emiterea ordinului de ministru.
Transmițând succes tuturor candidaților la concursul pentru obținerea gradației de merit din acest an, S.I.P. Județul Hunedoara se va implica, în conformitate cu prevederile legale, prin intermediul observatorilor desemnați, în toate etapele ce urmează a se desfășura.
METODOLOGIA și GRAFICUL concursului sunt postate la rubrica JURIDIC – LEGISLAȚIE – RAPORTURI DE MUNCĂ sau aici: https://nou.siphd.ro/?a=2433&q=3&r=47.
Joi, 25 aprilie a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Avizare listă posturi angajare pe perioadă nedeterminată
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă lista cu posturile cu viabilitate de 4-5 ani, conform Anexei.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA–CONSILIUL DE ADMINISTRATIE.
O comparație poate nu tocmai reușită ținând seama de ceea ce se întâmplă nu departe de noi, dar totuși poate nimerită dacă este să luăm în calcul ceea ce se întâmplă prin educația românească. Exemplele sunt numeroase și lucrurile se derulează cam de fiecare dată la fel, într-atât că „agresorul” nu este mult prea greu de identificat în chiar instituția care, în principiu, ar ghida și veghea la bunul său mers. Evident, la modul general este vorba despre Ministerul Educației și frecvent de deconcentratele județene, dar la modul particular de indivizii cățărați prin diferitele funcții și mai ales de „voluntarii” dornici să-și demonstreze priceperea în ampla luptă de gherilă.
„Conflictul” care macină educația nu este unul nou, ci unul deja intrat în rutină, fiind declanșat undeva pe la finalul anilor ʼ90, moment începând cu care diferiții diriguitori ai domeniului au dat lovitură după lovitură întru „eradicarea” problemelor. N-a interesat și nu interesează victimele colaterale, dar mai ales „ruinele” lăsate în urmă. Fiindcă doar cu așa ceva am mai putea compara educația românească la momentul prezent: un oraș de mari dimensiuni, distrus în mare parte, dar printre dărâmăturile căruia își continuă existența cei care nu prea au unde să se ducă, în cazul nostru elevi și profesori.
Iar acestea în timp ce luptele continuă, până la absurdul situației în care nu se mai știe cine cu cine se războiește. Desigur, punctual, se poate observa cine sunt agresorii și mai ales care le este ținta. În prezent, de altfel și motivația acestui articol, ultima „operațiune specială” a condus la o modificare a structurii anului școlar. Sau vorba vine, fiindcă în prezent este imposibil să te dumirești cum va arăta viitorul an școlar.
Astfel, au dispărut peste noapte (cel puțin cam așa se văd lucrurile de la „distanță”, fiindcă cele câteva ieșiri pe această temă ale ministrului, incoerente de altfel, plus că s-a mai arătat cu degetul înspre elevi și părinți – altfel, la ordinea zilei astfel de intervenții „profesioniste”, singura noastră mirare fiind că de a această dată nu am avut în discuție și ceva firme sau măcar vreo cameră de comerț), semestrele. Nu că s-ar fi pus ceva în loc. Cel puțin nu în ordinul de ministru, care în conținutul său relevant se reduce la o enumerare alternantă de perioade alocate cursurilor cu vacanțe școlare. „Modulele de învățare” mult trâmbițate s-au pierdut pe drum, deși mult mai de crezut ar fi ideea că habar nu are nimeni cum ar putea fi organizate, așa că au scos un ordin „la plesneală” și mai văd ei până în toamnă cum stau lucrurile.
„Mitraliate” fiind semestrele, au căzut la datorie și tezele, plus alte câteva amănunte, dar s-a obținut o victorie „epocală” prin introducerea unei noi săptămâni de „brambureală” nefinanțată: „Săptămâna verde”. Cerându-ne totuși scuze pentru aprecierea mai puțin academică exprimată precedent de la acei colegi care se dau peste cap, de unii singuri, pentru ca aceste perioade să nu fie doar niște „semi-vacanțe”, apreciem că lucrurile vor sta și cu aceasta așa cum stau cu „Săptămâna altfel”, adică va fi „aprofundată” până la nivel de măiestrie competența „tăierii timpului la câini”.
Și cam asta-i tot (ziua liberă de 5 octombrie, număratul săptămânilor de școală și descentralizarea câtorva posibilități sunt deja cunoscute) ceea ce s-a putut vedea din acest ultim asalt asupra educației. Nu rămâneți perplecși, așa cum am rămas noi, ci încercați să vă puneți imaginația la contribuție. De exemplu, vă puteți gândi la cohorte întregi de veterani, supraviețuitori de prin celelalte lupte (împotriva) educației, înarmați cu tehnică militar-educațională de ultimă oră, care prin „sacrificiul” de care au dat dovadă, au făcut posibilă o astfel de strălucită victorie. Una care, mai mult ca sigur, este doar de etapă, asaltul continuând până va cădea și ultima redută...
Cam asta ar fi! Puțin și aproape fără de conținut? Aveți dreptate, dar degeaba îți înfigi sabia prin paiațele de paie, că aceasta ajunge până în partea cealaltă, dar fără ca înalții specialiști doctele paiațe să pățească ceva. Nu ne putem pune cu astfel de „eroi”, deși poate că s-ar mai fi găsit și alte propuneri pentru a schimba ceva (indiferent ce anume). Oricum, una ne-a plăcut în mod extrem: am putea dedica fiecare săptămână a anului școlar pentru ceva (Săptămâna chiulului, Săptămâna cafelei, Săptămâna mărțișorului, Săptămâna de dinaintea ultimei săptămâni de școală, Săptămâna simulării, Săptămâna de după simulare, Săptămâna balului etc.), fapt care ar rezolva majoritatea problemelor cu care se confruntă educația, ba chiar ne-a putea gândi la victoria finală...
Așadar, până la următoarea victorie/înfrângere (depinde pe unde vă învârtiți și cam ce stofă aveți, , agresor, dar și mai probabil victimă) puteți lectura, dacă nu ați făcut-o deja, ordinul de ministru atașat articolului. Nu vă speriați că acesta este prea scurt și că veți termina mult prea repede. Sunt în curs multe alte „operațiuni speciale”...
P.S.
O „păsărică”, pamfletară de felul său, ne-a șoptit că „marele luptător” al modificării structurii anului școlar (care, dacă este să luăm în calcul modul cum arată potrivit ordinului de ministru, aduce mai mult cu o „curcă beată”) este domnul Radu Szekely, ilustrul specialist în „finlandisme”, dar mai ales eminent „profesionist în ale educației”, chiar dacă CV-ul său arată că singurul său contact veritabil cu educația românească a fost în perioada septembrie 1997 - iunie 2000 (perioadă în care se recunoaște „profesor” , chiar dacă, în mod ciudat, locul de muncă indicat este „Inspectoratul Școlar General al Județului Sibiu”, realizând „predarea la nivel de școala primară, școala gimnazială, școli profesionale și licee serale”). Este „drept”, licența în filologie vine abia prin 1999...
Numărul
curent |
Titlul
documentului |
Dimensiune
(octeți) |
Extensia
documentului |
Data
atașării |
1 |
O ME nr. 3505/2022
privind structura anului şcolar 2022-2023 |
507.687 | APPLICATION/PDF | 2022-04-05 17:01:08 |