Dicționarele precizează în legătură cu acest termen că se enunță despre ceea ce are calitatea de a fi relevant, despre ceea ce iese în evidență, are însemnătate, o semnificație deosebită. Lăsând de o parte însă simpla semnificație de dicționar și apropiindu-ne de uzul său cotidian, vom constata destul de repede că a rosti cuvântul, mai ales pus în legătură cu sindicatul, fiindcă evident, în acest context, despre o astfel de abordare este vorba, va stârni imediat ba fiori (de dispreț?), ba furori (de adeziune?). Probabil că personalizarea este inevitabilă, deși extremele, lupta cu îndârjire întru condamnare, respectiv eroismul întru apărare, contestatari care aruncă cu ouă clocite, respectiv depuneri pioase de ofrande, nu prea par să-și găsească locul în normalitate.
Greu, dacă nu imposibil, să pui capăt disputelor stârnite mai ales când taberele cumva ajunse în vecinătate se cațără pe metereze, încredințați cu toții fie că poți muri din prea multă relevanță, fie că te poți asfixia în absența sa.
Indiferent despre care dintre tabere este vorba, ignoranța, voită sau nu, este însă aceeași: măsura în care nu este vorba despre cineva anume, eu sau tu sau el, o persoană, ci de grup, cel în care avem anumite roluri asumate iar prin prisma acestora interacționăm, în așa mod că se pot recunoaște cele fără de care ceva sau altceva, important pentru cea mai mare parte dintre membrii grupului, dacă nu pentru toți, nu s-ar fi realizat, nu ar fi existat.
Asta înseamnă însă că relevanța are nevoie de considerație, adică acceptare, evaluare obiectivă și recunoaștere. În absența acestora nu rămâne decât lupta din tranșee.
Acceptarea și recunoașterea țin destul de mult de cum suntem fiecare dintre noi, deși chiar și aici se pot gândi poziții rezonabile, adică poziții și judecăți raționale, cumpătate, dispuse la echidistanță, așa încât, mai ales atunci când ne raportăm la organizații și nu la un om anume, ceea ce rămâne la îndemână pentru a judeca pe cât se poate de bine relevanța este doar evaluarea obiectivă.
Ajungând însă aici, cel puțin prin prisma a ceea ce dorim să subliniem în articolul de față, lucrurile s-au simplificat brusc deosebit de mult în a aprecia relevanța, după cum probabil bine ați ghicit deja, organizațiilor sindicale.
Iar pentru a face acest lucru, ținând seama de faptul că una dintre solicitările curente este aceea de a verifica corectitudinea salarizării și încercând să rămânem la o perspectivă comună, adică una care nu ține seama de „umorile” personale, ne-am oprit asupra ultimei solicitări de acest gen.
Ce am constatat?
O diferență consistentă în ceea ce privește salariul de bază în mai puțin de un an de zile (mai exact, fiind vorba despre un profesor cu gradul I și o vechime de peste 25 de ani, o trecere de la 6872 lei la 9623 lei, cu perspectiva ca din iunie salariul să ajungă 10232), cu creșteri corespunzătoare ale sumelor cuvenite pentru, după caz, gradația de merit, dirigenție, predarea simultană, învățământ special sau control financiar preventiv.
Ne amintim: creșterile salariale au fost obținute numai datorită protestelor organizate de sindicate anul trecut, iar plata drepturilor amintite mai sus în raport cu salariul de bază aflat în plată, doar prin procesele derulate tot de sindicate și modificarea ulterioară a legislației la inițiativa acestora.
Educația este de altfel singurul domeniu în care astfel de drepturi sunt calculate în acest mod, în toate celelalte domenii ele fiind înghețate din 2018, cazul și în ceea ce ne privește, de exemplu, cu sporul de suprasolicitare.
Creșteri proporționale, desigur, și în ceea ce privește plata cu ora, totodată în ceea ce privește indemnizația de concediu, aceasta reflectând diferențele înregistrate, inclusiv prin includerea indemnizației de hrană în determinarea sa, rezultat tot al acțiunii sindicale care a reușit să impună modificarea legislației.
Iar aici ne-am reamintit că suntem la început de aprilie, chiar trecuți de „mai zglobiul întâi aprilie”, iar odată cu salariile din această lună vom primi și diferențele salariale rezultate din diferitele procese, în primul rând cele legate de drepturile cuvenite trecerii într-o altă tranșă de vechime (la vremea sa problemă împinsă și aceasta până la modificarea legislației) și cele privind drepturile salariale mai sus amintite. Sume care au început să devină „frumoase” ținând seama de cuantumul tranșelor aferente, viitorul urmând să adauge aici și drepturile cuvenite din recalcularea indemnizațiilor de concediu.
Sunt și „pierderi” (deși, din punct de vedere strict logic, nu prea ai cum să pierzi ceea ce nu ți se cuvine prin prisma legii): indemnizația de hrană și voucherele de vacanță de către colegii care au depășit nivelul de 8000 lei net la funcția de bază (excepție valabilă doar pentru învățământ, în toate celelalte domenii fiind luate în calcul toate veniturile, modificarea legislativă fiind tot rezultatul acțiunii sindicale), deși, chiar admițând „pierderea”, dacă am pune cifrele în calcul, am vedea că plusul rezultat este covârșitor în raport cu minusul suportat... Chiar adăugând la „pierdere”, după cum se mai obiectează, și creșterea corespunzătoare a cotizațiilor sindicale datorită succeselor de mai sus.
Am putea continua cu aspecte care nu sunt la fel de ușor cuantificabile, dar atunci credem că am cădea chiar în unul dintre „păcatele” de mai sus. Considerând însă fie doar și acestea apreciem că este facil de stabilit relevanța organizațiilor sindicale. Și nu pentru mine sau pentru tine, ci pentru noi toți.
În încheiere ar mai fi totuși de subliniat ceva: a recunoaște relevanța organizațiilor sindicale înseamnă a recunoaște relevanța fiecăruia dintre noi. Neexistând un personaj Sindicatul, deși mai toată lumea se raportează la organizația sindicală ca și cum acesta ar exista la propriu și i se pot pune în cârcă toate cele (avem aici un proces de personificare), sindicatul, indiferent cum apreciem această afirmație, este fiecare dintre noi, așa încât atât reușitele, cât și eșecurile, sunt ale noastre ale tuturor.
Cât despre ceilalți, cei adânciți în tranșee, „luptă sprâncenată”!
În ședința Consiliului de administrație al I.S.J. Hunedoara din data de 8 mai 2024, în conformitate cu hotărârea Comisiei paritare de la nivelul I.S.J. Hunedoara nr. 2/2024, au fost aprobate numărul gradațiilor de merit pentru fiecare categorie de personal și fișele de autoevaluare/evaluare specifice.
Fișele și legislația aferentă sunt disponibile în cadrul rubricii Juridic/Legislație/Raporturi de muncă/Gradația de merit/2024 (https://nou.siphd.ro/?a=2433&q=3&r=47&e=2024).
Calendarul concursului pentru acordarea gradației de merit este următorul:
1. 13-21 mai 2024: depunerea dosarelor de către candidați la secretariatul unității/instituției de învățământ;
2. 22-23 mai 2024: depunerea dosarelor de către unitățile de învățământ la secretariatul inspectoratului școlar;
3. 24 mai-12 iunie 2024: analiza dosarelor, evaluarea dosarelor, aprobarea listei punctajelor acordate;
4. 13-14 iunie 2024: depunerea contestațiilor și stabilirea numărului gradațiilor de merit ce pot fi redistribuite;
5. 17 iunie-28 iunie 2024: soluționarea contestațiilor și validarea rezultatelor finale;
6. până la 4 iulie 2024: înaintarea listelor către Ministerul Educației;
7. până la 9 august 2024: emiterea ordinului de ministru.
Transmițând succes tuturor candidaților la concursul pentru obținerea gradației de merit din acest an, S.I.P. Județul Hunedoara va continua să se implice, în conformitate cu prevederile legale, prin intermediul observatorilor desemnați, în toate etapele ce urmează a se desfășura.
Luni, 13 mai a.c., a avut loc ședința de lucru a Consiliului de Administrație al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara.
Pe ordinea de zi au fost înscrise următoarele probleme:
I. Solicitări de la unități de învățământ
II. Diverse
În cadrul ședinței au fost luate următoarele hotărâri:
I. Se aprobă solicitările unităților de învățământ, conform Anexei 1.
II. Diverse:
1. Se aprobă erata la fișa cadru de evaluare a gradației de merit, pct 4b – 2 puncte în loc de 3 puncte.
2. Se aprobă modificarea graficului de inspecție, referitor la inspecța tematică resurse umane.
3. Se acordă aviz pentru eliberarea duplicatelor actelor de studii:
a) Liceul Industrial nr. 1 Hunedoara;
b) Colegiul Național „Iancu de Hunedoara” Hunedoara.
Anexele la care se face referire în articol sunt postate la rubrica ISJ HUNEDOARA–CONSILIUL DE ADMINISTRATIE.
Închiderea școlilor într-un număr din ce în ce mai mare de state pentru a bloca răspândirea COVID-19 perturbă educația a milioane de elevi din întreaga lume. UNESCO dorește să împărtășească 10 recomandări, astfel încât procesul educativ să se deruleze neîntrerupt în această perioadă.
1. Examinați stadiul pregătirii și alegeți mijloacele cele mai pertinente
Optați pentru utilizarea de soluții mai mult sau mai puțin performante, în funcție de fiabilitatea rețelei de energie electrică la nivel local, de accesul la Internet și de competențele digitale ale cadrelor didactice și ale elevilor. Aceste soluții pot varia de la platforme digitale integrate, lecții video, MOOC (Massive Open Online Courses) până la transmisiuni televizate și radiodifuzate.
2. Asigurați caracterul incluziv al programelor de învățare la distanță
Implementați măsurile necesare pentru a fi siguri că elevii, îndeosebi cei cu deficiențe sau proveniți din familii defavorizate, au acces la programe de învățare la distanță, dacă nu dispun cu toții de dispozitive digitale. Luați în calcul cedarea temporară, către familiile în cauză, a aparaturii din laboratoarele de informatică, furnizându-le acces la Internet.
3. Protejați confidențialitatea și securitatea datelor
Evaluați nivelul de securitate atât la încărcarea datelor sau resurselor educaționale pe platformele web, cât și la transferul lor către alte organizații sau persoane. Asigurați-vă că utilizarea aplicațiilor și platformelor nu compromite confidențialitatea datelor elevilor.
4. Identificați și puneți în aplicare soluții la problemele/provocările psihosociale înainte de a preda
Mobilizați mijloacele disponibile pentru a conecta școlile, părinții, cadrele didactice și elevii. Creați comunități pentru a asigura interacțiunile sociale/umane regulate, pentru a activa măsurile de protecție socială și pentru a răspunde problemelor psihosociale cu care elevii riscă să se confrunte în situații de izolare.
5. Planificați derularea programelor de învățare la distanță
Purtați discuții cu factorii responsabili pentru a examina durata perioadei posibile de închidere a școlilor și pentru a decide dacă învățarea la distanță ar trebui să se axeze pe cunoștințe noi sau pe aprofundarea materiei deja predate în cadrul lecțiilor anterioare. Planificați orarul în funcție de situația din zonele afectate, de nivelul studiilor, de nevoile elevilor și de disponibilitatea părinților. Alegeți metode pedagogice corespunzătoare, în funcție de stadiul închiderii școlilor și de carantină. Evitați metodele pedagogice care presupun comunicarea față în față.
6. Oferiți suport cadrelor didactice și părinților pentru folosirea tehnologiilor digitale
Organizați sesiuni scurte de formare sau orientare, atât pentru cadrele didactice, cât și pentru părinți, dacă sunt necesare monitorizarea și asistența elevilor. Ajutați cadrele didactice să asigure condițiile materiale necesare pentru continuitatea învățării, de exemplu soluții de utilizare a datelor mobile pentru transmiterea în direct a cursurilor.
7. Integrați abordările corespunzătoare și limitați numărul de aplicații și platforme
Îmbinați instrumentele sau mijloacele la care au acces cei mai mulți elevi, atât pentru comunicare și lecții sincronizate, cât și pentru învățare nesincronizată. Evitați supraîncărcarea elevilor și părinților solicitându-le să descarce și să testeze prea multe aplicații și platforme.
8. Dezvoltați reguli pentru învățarea la distanță și monitorizați procesul de învățare al elevilor
Stabiliți împreună cu părinții și elevii regulile de învățarea la distanță. Concepeți întrebări, evaluări și exerciții formative pentru a putea urmări procesul de învățare al elevilor. Încercați să folosiți instrumente pentru a obține feedback direct de la elevi, evitând încărcarea părinților cu cerința de a scana și trimite feedback-ul din partea elevilor.
9. Stabiliți durata unităților de învățare la distanță, în funcție de aptitudinile elevilor
Mențineți un ritm de predare coerent, în acord cu nivelul de autoreglare și aptitudinile metacognitive ale elevilor, în special pentru cursurile desfășurate în direct. Este de preferat ca unitatea de învățare pentru elevii de nivel primar să nu depășească 20 de minute, iar pentru cei din învățământul secundar – 40 de minute.
10. Creați comunități și consolidați/încurajați relațiile sociale
Creați comunități ale cadrelor didactice, părinților și directorilor de unități de învățământ, pentru a combate sentimentul de singurătate și disperare sau neputință al elevilor; facilitați schimbul de experiență și discuțiile privind strategiile de gestionare a dificultăților de învățare.
Surse:
https://en.unesco.org/news/covid-19-10-recommendations-plan-distance-learning-solutions